Limba suedeza (impreuna cu cu limba norvegiana) difera de alte limbi scandinave si europene prin faptul ca are o melodicitate creata de stresul tonic. Potrivit oamenilor de stiinta, aceeaai melodicitate o poseda vechiul limbaj indo-european sanscrit. Acest
tip de accent este caracteristic pentru multe limbi estice, dar este unic pentru cele europene. Deci, in limba suedeza exista doua tipuri de accente: tonic si dinamic.
Accentul tonic (muzical, melodic) – gravis – poate fi invatat prin imitarea vorbitorilor nativi sau folosind metoda “manechinului chinezesc”: imaginati-va ca atunci cand pronuntati cuvantul leganati capul de la o parte la alta.
Accentul principal, in acest caz, va cadea pe prima silaba, iar cel aditional, mai slab – pe cea de-a doua.
Uneori, intr-un cuvant pot fi pana la trei accente, ca in cuvantul -Uppsala sau -lärare, de exemplu profesor,
si atunci ele difera in putere: primul accent este cel mai puternic, al doilea este mai slab, al treilea este abia
auzit. In mod special, reusesc sa transmita melodia limbii suedeze oamenii cu ureche muzicala buna.

Accentul tonic poate fi doar in cuvintele care constau din mai multe silabe. Intotdeauna accentul este prezent in infinitivul verbului si in cuvintele generale (vom reveni la aceasta tema la “Genul substantivelor”), care se termina cu o vocala si adesea in cuvintele duble si trilogice precum -en ordbok – dictionarul, -ett vinglas – pocal, -en folkvisa – un cantec folcloric, precum si cuvintele care se termina cu sufixe complexe -dom, -skap, -lek si altele.
Pentru a invata cum sa pronuntati cuvintele cu intonatie suedeza si sa folositi in mod corect accentul, trebuie sa
ascultati sunetul si sa-l repetati. Este foarte util sa cititi poezii in care ritmul si rima va vor indica cum sa folositi corect accentul.

Exercitiul 1. Invatati si memorati cuvintele.
att tala [*ta: la] – a vorbi mellan [*mellan] – intre
att måla [*mo: la] – a picta en doc [*dokka] – papusa
att rita [*ri: ta] – a desena en pojke [*poyke] – baiat
att hoppa [*hopp] – a sari en bricka [*bricka] – tava
att titta [*titta] – a privi en lärare [*larare] – profesor
att veta [*ve: ta] – a sti en mamma [*mamma] – mama
elak [*e:lac] – rau en pappa [*pappa] – tata

In anumite cuvinte, se pune doar accentul obisnuit, puternic (dinamica). Acesta cade in principal pe prima silaba: -gammal – vechi, -en syster – sora, -en vinter – iarna. In cuvintele straine accentul cade adesea pe ultima silaba -en student – student, -ett bibliotek
– biblioteca, -ett konditori – patiserie. In cuvintele straine nu exista accent tonic – gravis.
a plecat
In cursurile noastre, accentul tonic in transcriere a fi indicat de * la inceputul unui cuvant. Absenta semnului * inseamna ca accentul in cuvant nu este tonic, ci doar puternic (dinamic). Daca accentul cade pe prima silaba, el nu este semnalat in nici un fel in transcriere. In cazul in care accentul obisnuit cade nu pe prima silaba, locul lui este mentionat prin semnul ‘ imediat inainte de vocala accentuata.

Alfabetul limbii suedeze